Pentru a înțelege spiritul Kung Fu, este necesar să cunoaștem într-o anumită măsură diferența dintre lumea orientală și cea occidentală.

Apariția artelor marțiale în culturile din Orientul Îndepărtat și în cele occidentale este semnificativ diferită.

Oamenii din Asia sunt predispuși spre introspecție. În loc să se concentreze pe aspectele exterioare, de obicei caută calea perfecționării interioare, dorind să se cunoască pe ei înșiși. Sunt înclinați spre contemplare și meditație. Kung Fu este manifestarea exterioară a perfecționării lor interioare.

Stilul de viață occidental este opusul acestui mod de gândire. În Occident, contează aparențele, modul în care cineva se prezintă și se comportă. De aceea, artele marțiale au fost adoptate în principal pentru că sunt spectaculoase, având o estetică exterioară impresionantă. Occidentalii învață arte marțiale nu pentru perfecționare, ci pentru a învăța să lupte. De aceea, un antrenament oriental și unul occidental, chiar dacă se bazează pe același stil de arte marțiale, pot fi semnificativ diferite. În metodele de antrenament orientale, se acordă mult timp perfecționării spirituale, în timp ce antrenamentele occidentale se concentrează de obicei pe dezvoltarea fizică. Această diferență provine în principal din diversitatea culturală.

Ierarhia

Kung Fu se bazează pe o ierarhie familială strictă, unde ierarhia este determinată de nivelul de cunoștințe atins în Kung Fu. Un practicant trebuie să se obișnuiască mai întâi cu această ierarhie, ceea ce poate fi dificil, deoarece nu există legături de sânge, și astfel se poate întâmpla ca practicantul să fie mult mai în vârstă – poate chiar de vârsta tatălui instructorului său.

Practica Kung Fu nu constă doar în exersarea tehnicilor. Este necesar să se învețe și așa-numita etichetă Kwoon, care prescrie regulile de comportament.

Un bun discipol Kung Fu nu este doar cel care poate învinge pe toată lumea. Fără sârguință, perseverență, disciplină și respect, chiar și cel mai mare talent poate fi pierdut. Nu este suficient să fii un bun luptător dacă nu ai respect față de maestrul tău, deoarece maestrul nu te va învăța, iar talentul discipolului se va irosi. Fără perseverență și sârguință, nu există progres. Oricât de talentat ar fi cineva, nu va deveni un luptător invincibil de Kung Fu în două luni. Disciplină este necesară pentru ca lecțiile să se desfășoare în ordine și în ritmul prescris, iar timpul să nu fie irosit pe menținerea disciplinei.

Dar nici măcar nu este suficient dacă cineva este perseverent, talentat și sârguincios, dacă nu poate să se autocontroleze. Reputația Kung Fu nu este neapărat îmbunătățită dacă cineva bate pe cineva zilnic sau dacă se ceartă cu toată lumea și încearcă constant să dovedească ceva. Un bun luptător de Kung Fu nu este doar cel care poate învinge un adversar, ci și cel care poate evita o luptă, într-un fel sau altul. Face parte din arta marțială să poți evita o confruntare. Acest lucru nu înseamnă că ești laș. Desigur, de multe ori nu se poate evita lupta. Dacă ajungi la luptă, trebuie să lupți la cel mai înalt nivel posibil, conform abilităților tale.

Un artist marțial caută perfecțiunea, nu lupta.
Lupta este manifestarea perfecțiunii, dar esența nu se află în exterior, ci în interior.

Filozofia Wing Tsun nu se manifestă doar în artele marțiale.

Wing Tsun poate fi aplicat și în viața de zi cu zi. Aspirația spre simplitate și eficiență, filozofia evitării lucrurilor inutile, poate fi utilizată și în situațiile cotidiene. Un discipol devine un adevărat luptător Wing Tsun atunci când poate interioriza spiritul Wing Tsun, nu doar în exterior, ci și în interior.